CRI Club

Archive for ianuarie, 2014

Impresii de călătorie din China (II)

http://romanian.cri.cn/221/2014/01/03/1s144921.htm

Bună seara, stimaţi ascultători! Bun găsit la o nouă ediţie a rubricii „Poşta Redacţiei”. La microfon, Xiao Zhigang.

Clubul ascultătorilor Radio China Internaţional în limba română din lume s-a calificat, în 2013, printre primele zece cluburi ale Radio China Internaţional pe plan mondial. La invitaţia postului nostru de radio, preşedintele clubului, Gheorghe Vicenţiu, a venit în vizită, în octombrie 2013, la Beijing, pentru a participa la ceremonia de decernarea a premiului şi la un simpozion despre dezvoltarea cluburilor RCI în lume. Odată întors acasă, prietenul nostru din România ne-a trimis un material cu impresiile sale de călătorie din China. Dragi prieteni, săptămâna trecută aţi ascultat prima parte a materialului trimis de Gheorghe Vicenţiu şi în minutele următoare, vă invit să împărtăşim în continuare amintirile sale frumoase în capitala Chinei.

În ziua următoare am plecat de dimineaţă însoţit de Liliana, cea plină de graţie şi sensibilitate, împreună cu grupul nostru de preşedinţi de cluburi şi colegi de la Radio China Internaţional să vizităm Templul Lamaist (Yonghe-Gong), unde mergeam pentru prima oara. Era ceva nou dar şi foarte interesant pentru mine să intru într-un lăcaş de cult aparţinând altei religii, cea budistă, asta după ce acum o lună păşeam într-o moschee din Jakarta, Indonezia. Am văzut astfel cum se roagă chinezii budişti, am fost impresionat de statuile mari ale lui Budha şi mi-am pus o dorinţă învârtind de roata dorinţelor. Dorinţa pe care mi-am pus-o are legătură bineînţeles cu Radio China Internaţional, dar deocamdată nu vreau să o împărtăşesc pentru ca Budha să mi-o împlinească.

Am vizitat apoi faimoasa zonă artistică 798, care în trecut a găzduit nişte fabrici germane, un complex industrial aproape la fel de întins ca oraşul meu natal, Piteşti. Acum fostele fabrici au devenit expoziţii de picturi, cafenele artistice şi loc de promenadă pentru artiştii capitalei chineze, dar şi pentru turiştii chinezi şi străini.

Ultima zi şi cea mai importantă a sosit cu repeziciune, totul era atât de frumos încât aş fi vrut să opresc timpul în loc. Era ziua cea mare în care mergeam la Radio China Internaţional.

Am intrat cu bucurie în suflet pentru a doua oară, nerăbdător să merg la secţia în limba română unde i-am întâlnit pe domnul Wu Min, şeful redacţiei, pe directorul-adjunct doamna Li Xin, de asemeni am întâlnit în redacţie mulţi prieteni dragi şi vechi, pe doamna Chen Luping, pe domnul Shi Dacheng, pe doamna Chu Qunli, doamna Wang Hong, care în 2008 mi-a luat un interviu, pe doamna Jana care se ocupa de poşta redacţiei şi care la vizita mea anterioară intrase în concediu pentru copil, dar am avut plăcerea să-l întâlnesc pe soţul dumneaei, iar acum mi-a spus că are doi copii.

Mi-am adus aminte cât de mult am corespondat cu doamna Jana când era „poştăriţa” redacţiei. M-am reîntâlnit şi cu ghidul meu din 2008, Zhang Yu, care ca şi Liliana acum, a fost foarte amabil, m-a ajutat să fac poze, mi-a explicat despre obiectivele vizitate şi m-a ajutat să negociez preţuri bune pentru suvenirurile cumpărate din China. Apoi am fost invitat de domnul Wu Min la cantina RCI, unde am avut plăcerea deosebită să servesc masa împreună cu dumnealui şi să discutăm foarte mult despre RCI, despre China, despre România şi multe altele. Apoi tot împreună cu dl. Wu Min am servit o cafea la una din cafenelele din RCI. Acolo am avut plăcerea să ni se alăture şi domnul Dan Tomozei, jurnalistul român de la Radio China Internaţional pe care eu şi multă lume din România îl apreciem foarte mult. În redacţie mi-a înmânat două din cărţile sale pe care le doream foarte mult „Descoperind China- Beijing” şi „Dialoguri la Beijing”, ultima nou lansată în România şi Republica Moldova, cu autograf. Doresc să-i mulţumesc foarte mult pe această cale şi să vă împărtăşesc bucuria pe care am avut-o să-l întâlnesc, pentru că-mi doream de mult acest lucru.

Pentru că a avut puţină treabă de dimineaţă a sosit puţin mai târziu şi frăţiorul meu, Xiao Zhigang, a cărui revedere mi-a umplut inima de bucurie. Eram fericit. Omul cu care am colaborat atât de bine şi cu care am schimbat sute de e-mailuri, care m-a ajutat enorm, era acum lângă mine şi parcă nu aş mai fi vrut să mă dezlipesc de el. Am mers împreuna în studioul de înregistrare pentru a realiza un interviu despre această vizită a mea pentru ascultătorii români de pretutindeni.

Din partea redacţiei române am primit acel faimos dicţionar pe domenii, la care s-a muncit foarte mult şi este cel mai bun şi cel mai complex la ora actuală. Mi-l doream de asemenea foarte mult. Am primit autografe pe prima pagina de la toată redacţia în limba română, inclusiv de la şeful redacţiei dl. Wu Min.

Am avut plăcerea să le întâlnesc şi pe celelalte două jurnaliste din România care lucrează la Radio China Internaţional, doamnele Felicia Gherman şi Sanda Man, cu care am avut de asemenea un interesant schimb de opinii, atât din punctul de vedere al ascultătorilor cât şi al celui care lucrează la cel mai mare post de radio din lume.

Această minunată zi la RCI a continuat cu un simpozion la care au fost invitaţi reprezentanţii celor mai bune cluburi RCI din lume, printre care aveam onoarea să mă număr. Conducerea postului era de asemenea prezenta. S-au rostit alocuţiuni atât de către conducere cât şi de către preşedinţii cluburilor. Nu vreau să fiu subiectiv, dar cea mai frumoasă şi în acelaşi timp impresionantă prezentare a fost a clubului nostru pentru că redacţia în limba română a avut grijă să realizeze un ppt care a ţinut toată audienţa cu sufletul la gura, de la început până la sfârşit. Am fost de altfel singurii cu o astfel de prezentare şi doresc să mulţumesc încă odata redacţiei în limba română pentru tot ce a făcut pentru noi şi să-i asigur că şi noi vom încerca să facem şi mai mult pentru promovarea RCI şi a Chinei în România.

Astfel, a venit şi ziua despărţirii de China când am fost condus la aeroport de gingaşă Liliana pentru a mă întoarce în patrie. M-am despărţit cu lacrimi în ochi ca şi în anul 2008 de ţara pe care o apreciez cel mai mult din lume, la fel de mult ca pe România.

Cu speranţă că o să-i mai revăd vreodată sau să-i reîntâlnesc pe membrii redacţiei române a RCI, spun „LA REVEDERE CHINA!”

Stimaţi ascultători, aţi urmărit un material despre călătoria în China a lui Gheorghe Vicenţiu, preşedintele Clubului ascultătorilor Radio China Internaţional în limba română din lume. Realizatorul şi prezentatorul, Xiao Zhigang, vă mulţumeşte pentru atenţie! Pe săptămâna viitoare!ImageImageImagec956e48b33a44dc181138cfedb67e154

Impresii de călătorie din China(I)

http://romanian.cri.cn/221/2013/12/27/1s144717.htm

Bună seara, stimaţi ascultători! Bun găsit la o nouă ediţie a rubricii Poşta Redacţiei! La microfon, Xiao Zhigang.

Clubul ascultătorilor Radio China Internaţional în limba română din lume s-a calificat, în 2013, printre primele zece cluburi ale Radio China Internaţional pe plan mondial. La invitaţia postului nostru de radio, preşedintele clubului, Gheorghe Vicenţiu, a venit în vizită, în octombrie 2013, la Beijing, pentru a participa la ceremonia de decernare a premiului şi la un simpozion despre dezvoltarea cluburilor RCI în lume. Odată întors acasă, prietenul nostru din România ne-a trimis un material cu impresiile sale de călătorie din China. În minutele următoare, dragi ascultători, vă invit să împărtăşim împreună amintirile sale frumoase.

După un drum lung, avionul meu aterizează la Beijing, pe unul dintre cele mai mari aeroporturi din lume. Numai ca să ieşi din aeroport trebuie să mergi o mare distanţă. La ieşire mă aştepta cea mai nouă colegă a redacţiei în limba română – Liliana, o fată tânără şi drăguţă. M-a condus la un hotel de patru stele pe Dacheng Road, numărul 9, o zonă foarte interesantă a Beijingului, în apropierea munţilor. În prima zi m-am odihnit după acel drum lung, într-o cameră foarte bine dotată cu tot ce trebuie, cu televizor cu ecran foarte mare, cu aer condiţionat, cu birou, condiţii extrem de bune de cazare pentru care vreau să mulţumesc RCI şi guvernului chinez.

A doua zi de dimineaţă după ce am servit micul dejun la hotel, erau cam 30 de feluri de mâncare, care de care mai bune şi mai îmbietoare, am plecat cu grupul nostru format din ghid profesionist şi preşedinţii celor mai bune cluburi din lume ale RCI, alături de România, erau din Bulgaria, Brazilia, Argentina, Maroc, India şi Bangladesh, însoţiţi fiecare de un membru al redacţiei în limba proprie a RCI. În acea zi însă ghida mea din partea redacţiei române avea de susţinut un examen, aşa că am avut o surpriză deosebit de plăcuta să reîntâlnesc o studentă chinezoaică, pe care o cunoscusem la Bucureşti la una din şedinţele clubului nostru de la Casa Româno-Chineză, Aurora. 

Am mers la Piaţa Tiananmen sau Poarta Păcii Cereşti sau Liniştii Cereşti, care este cea mai mare piaţă din lume, fiind situată în partea sudică a Oraşului Interzis. Piaţa are cam 50 de hectare şi încap în ea aproximativ un milion de oameni. Ghidul nostru profesionist doamna Betty a subliniat cu mândrie acest aspect, iar noi am fost foarte impresionaţi şi mândri de asemenea că ne aflăm într-un loc aşa de mare şi cunoscut în întreaga lume. De aici preşedintele Mao a proclamat la 1 octombrie 1949 Republica Populară Chineză. În fiecare dimineaţă aici are loc ceremonia de înălţare a drapelului, un eveniment la care participă plini de entuziasm foarte mulţi chinezi, care se trezesc devreme special pentru acest eveniment. De aici am mers cu nerăbdare la Palatul Interzis, unde deşi am mai fost în 2008, doream să ajung din nou pentru că îmi place foarte mult, îl ador, mă simt teleportat în timp în grandioasa istorie a Chinei.

Oraşul Interzis sau Cetatea Purpurie este cel mai mare complex arhitectural din China şi cel mai bine conservat. Am vizitat pe rând acele săli în care împăraţii Chinei desfăşurau activităţi specifice: Sala Conservării Armoniei, pentru banchete, Sala Purităţii Cereşti, biroul împăratului, unde rezolva problemele curente, Sala Armoniei Supreme, unde aveau loc ceremonii de întronare, nunţi imperiale, plecarea generalilor la război, se sărbătoreau Anul Nou, ziua de naştere a împăratului. Se spune că erau 9.999 de camere, cifra nouă fiind la chinezi de foarte bun augur, opusul lui 4 care înseamnă moarte. Am avut plăcerea să vizitez în plus faţă de 2008 şi grădinile imperiale, nişte locuri parcă desprinse din Paradis. După ce am hoinărit foarte mult prin Palatul Imperial şi parcă nu ne venea să ne mai dezlipim de farmecul lui, am mers împreună cu gazdele nostre să luăm masa la un restaurant tradiţional, iarăşi încărcat de foarte multe feluri de mâncare, care de care mai bună şi mai atrăgătoare. Am încercat din toate câte ceva. Era o simfonie de gusturi şi culori nemaiîntâlnită în altă parte a lumii.

Datorită unei colege de la secţia în limba hindi, care şi cântă foarte frumos, ca o artistă profesionistă, am învăţat ceea ce îmi doream demult, dar nu reuşeam să învăţ, fără profesor şi anume să mănânc cu beţişoarele. Asta m-a făcut foarte fericit. Erau mândru de cel mai nou lucru pe care îl învăţasem şi simţeam că sunt apreciat pentru acest efort. 

A treia zi din nou de dimineaţă am plecat la drum către alte noi minunate experienţe. De data această eram însoţit de Liliana, care revenise plină de entuziasm după reuşita la examenul din ziua precedentă. Acum ne îndreptăm spre Templul Cerului. Încă de la intrare am văzut grupuri fericite de chinezi care dansau, practicau diferite sporturi sau desenau pe asfalt caractere chinezeşti într-o artă caligrafică desăvârşită. Tot aici am văzut şi o mireasă chinezoaică într-o splendidă rochie roşie, culoarea fericirii, însoţită de mirele ei îmbrăcat într-un elegant costum occidental.

„Zidul Ecoului este numele purtat de un mic spaţiu de rugăciune împresurat de un zid perfect rotund, spart numai de poarta de acces. Aici, graţie arhitecţilor iscusiţi, dar mai ales de dragul jocului, poţi exersa fenomenul ecoului, pentru că vorbind la peretele circular poţi fi auzit foarte bine la o distanţă considerabilă, în altă parte a zidului.” Am citat din cartea jurnalistului român Dan Tomozei, „Descoperind China-Beijing”.

După ce am cutreierat în lung şi în lat curtea interioară a templului, după ce am primit explicaţiile foarte bine documentate şi argumentate ale ghidei noastre şi după ce am făcut poze din toate unghiurile posibile, am mers la o gospodărie foarte înstărită a unor chinezi din clasa de mijloc, predominantă în China, unde am servit din nou foarte multe feluri de mâncare, şi multe şi bune. Am avut plăcerea să joc şi ping-pong cu parteneri chinezi, dar ei erau desăvârşiţi, foarte buni pentru mine, aşa că nu puteam ţine piept jocului rapid şi precis, dar a fost o experienţă foarte plăcută pentru mine. 

A sosit şi ziua a patra, foarte aşteptată de mine, în care revedeam Marele Zid, dar ca o surpriză plăcută, nu la Badaling unde mai fusesem în 2008, ci la Mutianyu, unde am urcat foarte multe scări pentru a ajunge pe crestele semeţe ale muntelui şi pentru a urca pe această adevărată minune a lumii, Marele Zid. De data aceasta ne-am plimbat ore întregi pe zid, fiind foarte fericit că sunt a doua oară pe această construcţie, o operă construită cu măiestrie de poporul chinez prin muncă asiduuă şi care se spune că se vede şi din spaţiul cosmic. Eu şi colega de la redacţia în limba română am fost şi de data aceasta campioni, ajungând primii în cel mai înalt punct. De pe crenelurile zidului îmi imaginam că sunt un soldat chinez care trage cu arcul împotriva hoardelor barbare ce veneau din nord să prade pământurile pline de bogăţii ale Chinei. Apoi coborârea a fost bineânţeles mult mai uşoară decât urcarea şi am mers din nou să luăm masa la acea gospodărie înstărită de la poalele marelui zid, după care ne-am retras pentru o binemeritată odihnă la hotel şi pentru a ne pregăti de noi şi noi experienţe foarte plăcute şi interesante.

Stimaţi ascultători, aţi ascultat prima parte a materialului despre călătoria în China a lui Gheorghe Vicenţiu, preşedintele Clubului ascultătorilor Radio China Internaţional în limba română din lume. Săptămâna viitoare, o să difuzăm la rubrica Poşta Redacţiei a doua parte a acestuia.

Dragi prieteni, mai sunt câteva zile şi Anul Nou bate la uşă. În numele redacţiei în limba română a Radio China Internaţional vă doresc un An Nou fericit, cu multe bucurii şi împliniri! Multă sănătate şi fericire alături de cei dragi! O viaţă frumoasă şi liniştită! Realizatorul şi prezentatorul, Xiao Zhigang, vă spune la revedere de la Beijing! La mulţi ani!

 ImageImageImageImage

 

LETS PAY ATTENTION TO CRI ENGLISH

3 4http://english.cri.cn/3126/2014/01/20/Zt2821s809037.htm
http://english.cri.cn/7146/2013/11/06/2203s796779.htm
http://english.cri.cn/3126/2014/01/21/Zt53s809178.htm
http://english.cri.cn/11354/2014/01/27/195s810228.htmImageImage

Nor de etichete